Europa accelerează investițiile în hidrogen verde, construind huburi și conducte care să reducă dependența energetică de combustibilii fosili, în timp ce România rămâne la linia de start, cu proiecte-pilot și planuri încă doar pe hârtie, susțin reprezentanții Asociației Energia Inteligentă (AEI).
În contextul adoptării Strategiei Naționale a Hidrogenului 2025-2030, Asociația Energia Inteligentă continuă campania privind promovarea hidrogenului verde, dar și a pașilor pe care România trebuie să îi urmeze pentru a atinge poate unul dintre cele mai ambițioase planuri energetice din ultimii ani, oferind totodată exemple din țările vestice.
Potrivit sursei citate, România produce anual circa 200.000 de tone de hidrogen, aproape exclusiv ‘gri’, iar ținta pentru 2030 este de 153.000 de tone de hidrogen verde. În realitate, există doar trei proiecte-pilot, ‘mici, aproape experimentale’.
Pe de altă parte, Olanda își construiește rețeaua de conducte înainte de a exista cererea. În portul Rotterdam, primele conducte pentru hidrogen sunt deja montate, iar până în 2030, țara vrea să lege printr-o rețea de 1.200 de kilometri porturile și marile zone industriale. ‘Strategia e riscantă, dar vizionară: dacă infrastructura există, investitorii vor veni’, se arată în analiza AEI.
De asemenea, în Groningen, proiectul Heavenn arată cum poate funcționa ‘economia hidrogenului’: electrolizoare alimentate de vânt, hidrogen stocat și folosit de fabrici, autobuze și nave – un ecosistem deja funcțional.
Potrivit AEI, Berlinul țintește 10 GW de electrolizoare până în 2030. Primele unități funcționează deja, însă tranziția este costisitoare și plină de provocări. Trenurile pe hidrogen, lansate încă din 2018, s-au dovedit promițătoare, dar greu de întreținut. Totuși, experiența acumulată plasează Germania înaintea Europei Centrale și de Est, susțin experții AEI.
La rândul lor, Franța și Spania își transformă porturile în huburi energetice. La Port-La Nouvelle, Franța ridică Hyd’Occ – un proiect de 20 MW care va produce 3.000 de tone de hidrogen verde anual. În Spania, proiectul HyVal de la Valencia vizează 2 GW de electrolizoare, iar Andaluzia a atras deja peste 300 de milioane de euro pentru un hub similar. Ibericii mizează pe exporturi de hidrogen și combustibili curați pentru aviație și transport naval.
În Danemarca, autoritățile investesc într-un electrolizor de mari dimensiuni și construiesc o conductă spre Germania, pentru a transforma porturile în huburi de hidrogen verde. Primele instalații sunt deja în funcțiune și livrează direct industriei.
Norvegia, la rândul ei, folosește energia hidro pentru a produce hidrogen curat destinat transportului și industriei – inclusiv feriboturilor care leagă insulele.
La nivel european, UE își propune 10 milioane de tone de hidrogen verde pe an până în 2030. Pentru atingerea acestui obiectiv ar fi necesari 100 GW instalați, însă, în realitate, doar 2% dintre proiectele anunțate sunt în construcție, restul fiind încă pe hârtie, potrivit raportului EY Hyvolution 2025.
Problema majoră rămâne costul: 5 euro/kg pentru hidrogenul verde, față de 1-2 euro/kg pentru cel ‘gri’. Pragul de competitivitate ar fi sub 3 euro/kg – un obiectiv dependent de scăderea prețului energiei regenerabile.
‘Discuția despre prețuri este sensibilă și riscă să fragmenteze economia hidrogenului și tehnologiile power-to-gas. Într-o economie, nu prețul e decisiv, ci mecanismele – tehnice, economice și legislative – care creează piața. Mai întâi, trebuie să înțelegem rolul hidrogenului în economia viitorului, să construim această piață, și o să vedeți că se va găsi prețul corect’, a explicat Ioan Iordache, președintele Asociației pentru Energia Hidrogenului și membru al AEI.
Acesta afirmă că România poate recupera decalajul față de țările occidentale, însă acest lucru va necesita eforturi susținute. ‘Aceste țări au investit în această direcție multe resurse – financiare, administrative, industriale, umane – timp de mulți ani. Astăzi, ele sunt furnizori de tehnologii și soluții integrate și au deja proiecte la scară mare. Din păcate, exceptând articole științifice, comunicări la conferințe de profil și câteva proiecte rarisime, noi nu prea ne regăsim pe o hartă europeană a hidrogenului. Orice decalaj se recuperează, dar acest lucru înseamnă efort’, a mai transmis Ioan Iordache. AGERPRES