România se bazează pe consumul de gaze on-shore, resursă pe care în mai puțin de 10 ani o vom epuiza. Motivul este faptul că zăcămintele au ajuns la maturitate. Iar alternativa firească ar fi fost să apelăm la resursele de gaze încă neexploatate din Marea Neagră (off shore, din apa), acel “colac de salvare” care ar fi ajutat România să tempereze explozia preturilor la gaze odată cu năbădăioasă liberalizare a pieței.
Așadar, în acest moment, suntem captivi si nu avem decât o alternativă de import. “Stăm la mâna bunului Dumnezeu, care a fost foarte darnic cu această țară, să nu fie o iarnă grea. Sau dacă nu e bunul Dumnezeu, stăm la mâna rușilor să ne dea gaz și ne vor da la prețul pe care îl vor ei, pentru că noi nu suntem în stare să ne exploatăm propriile resurse. Deci, vedeți foarte clar cine câștigă și cine pierde”, a declarat la Digi24 fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu.
Extrase “la timp”, gazele din Marea Neagră ar îmbunătăți viața tuturor românilor. Problema este că perioada în care le-am putea valorifica în câștig scade, cu fiecare zi. În 2012, când OMV Petrom și americanii de la Exxon au anunțat descoperirea zăcământului de gaze în Marea Neagră, ulterior și alte zăcăminte mai mici, părea că timpul este de partea noastră. Însă la putină vreme, Uniunea Europeană (UE) a decis urgentarea reducerii poluării, prin scăderea drastică a emisiilor de dioxid de carbon. În consecință, gazele naturale au căpătat un statul inferior, combustibil de tranzit. Din 2030, cei mai mulți bani europeni se vor îndrepta către energia verde, nu către gaze. Ar putea avea căștig finanțările pentru reţelele inteligente de gaze, cu condiția integrării regenerabilelor şi a gazelor cu emisii reduse de carbon în reţeaua de gaze. Cu alte cuvinte, putem folosi resursa de gaze, însă nu pentru foarte mulți ani.