Circa 40% din comunele din România nu au acces la reţeaua de apă potabilă şi de canalizare, iar la reţeaua de gaze naturale au acces mai puţin de o treime din gospodăriile rurale, în condițiile în care reţeaua de gaze a avansat cu 3% în 2020 şi a ajuns la 43.500 de kilometri, reţeaua de apă a avansat cu 1,8% iar cea de canalizare cu 4,7%.
Emil Drăghici, preşedintele Asociaţiei Comunelor din România (ACoR), a declarat pentru ZF că dezvoltarea lentă a reţelei de gaze naturale vine pe de-o parte din cauza faptului că nu există acces la reţea, dar pe de altă parte şi din cauza costurilor de racordare pentru populaţie. „Acea branşare gratuită de fapt nu este gratuită, trebuie plătită în nişte ani după şi atunci oamenii au avut reţineri. De aici avem o reţinere, dar şi pentru că nu a existat capacitatea de a face racordările şi prelungirile de linii“, a spus Emil Drăghici, citat de Ziarul Financiar.
Ungaria, o țară fără resurse de gaze naturale şi dependentă de exporturi, are 100.000 de km de conducte de gaze şi o acoperire a reţelei de 95% din gospodării. România însă, al doilea producător de gaze naturale din Uniunea Europeană după ieşirea Marii Britanii din UE, este la jumătatea acestor cifre.
Cu resurse în Marea Neagră estimate la 200 mld. metri cubi de gaz, România consumă anual circa 10 mld. metri cubi, care sunt acoperiţi de producţia internă în proporţie de 90%. În cursul anului 2020 s-au distribuit gaze naturale în 956 localităţi, din care 247 în municipii şi oraşe, iar în 2019 s-au distribuit gaze naturale în 955 localităţi, din care 247 în municipii şi oraşe.