Sectorul energiei electrice din România are posibilități de finanțare mai mari ca oricând, motiv pentru care sunt în pregătire foarte multe proiecte de dezvoltare a noi capacități de producție. În acest context, prinde tot mai mult contur și un proiect care vizează exportul unor cantități mari de energie: Interconectorul de Înaltă Tensiune în Curent Continuu (HVDC) de 5.000 MW, care va traversa România până în anul 2030, de la est la vest. Toată această dezvoltare are loc în lipsa unei strategii energetice naționale, fapt care poate crea premisele unei evoluții haotice a sectorului energetic.
România nu are o strategie energetică actualizată, ultima fiind realizată în 2007, fiind cu mult depășită de viziunea și ultimele reglementări europene. Au existat câteva tentative, la nivelul Ministerului Energiei, de realizare a unei strategii naționale, însă nu au depășit stadiul de proiect, ultimul blocându-se la Ministerul Mediului. Nu există oficial al Ministerului Energiei care să nu vorbească, ori de câte ori are ocazia, despre nevoia unei strategii, însă până la realizarea uneia este cale neclar de lungă.
„Am spus că România este în pragul unei revoluţii energetice – şi cred lucrul acesta. Pentru asta avem nevoie, pe de o parte, de o viziune – şi o avem. Este definită în Planul Naţional Integrat pentru Energie şi Schimbări Climatice (PNIESC), iar în paralel lucrăm la o strategie energetică pentru România, pentru că cele două nu se exclud. Din contră, reglementările europene ne spun că pentru a actualiza PNIESC-ul sau pentru a avea un PNIESC ar trebui să plecăm de la o strategie. Asta este ordinea firească a lucrurilor”, a declarat, recent, Sebastian Burduja, la conferinţa „Energia în priză”.